“Aș vrea să zic că guvernul ar trebui să le dea refugiaților șansa de a munci și de a avea un doctor bun. Și un ajutor pentru a găsi o locuință bună. Îmi place România și nu vreau să plec din țara asta. Vreau să îi zic domnului prim-ministru că alocația de solicitant de azil, 54 de lei pentru două săptămâni, este prea mică. Din cauza asta, oamenii nu vor să rămână aici și pleacă în altă parte.”
(Solicitantă de azil, Camerun)
“Mă aflu în Brașov, România de 20 de luni și de-abia acum am reușit să mă înscriu la un curs de limba română. Am tot încercat să găsesc cursuri, dar nu am știut unde să caut. Am încercat să găsesc un profesor privat pentru lecții, dar majoritatea profesorilor contactați știau să predea engleză pentru vorbitori români, nu viceversa. Acum iau lecții de limba română de la un profesor de gradinița și am început să mă îndrăgostesc de această limbă frumoasă.
Observ că este foarte greu să îți găsești o slujbă în România, dacă nu vorbești limba română. Eu am fost mai norocos decât restul refugiaților, pentru că lucrez ca designer online în regim de freelancer.
Unul dintre primele lucruri pe care mi le-am dorit după ce am ajuns aici a fost un cont bancar, ca să pot să îmi pun afacerea online pe picioare. Și m-am dus la o bancă, dar au refuzat să îmi deschidă un cont bancar în baza permisului de ședere temporară, cu statutul de refugiat eliberat de autoritățile române. Așa că am fost nevoit să mă duc la alte bănci care, la fel, m-au refuzat. Apoi, am ajuns la o altă bancă, unde au refuzat la început, dar, după ce m-am întors însoțit de un prieten avocat, care le-a explicat că am aceleași drepturi ca un cetățean român în baza legii azilului, au acceptat și mi-au deschis cont.
Nu am simțit niciodată că aș fi un străin aici; de fapt, acum, am mai mulți prieteni români decât sirieni.”
(Refugiat, Siria)
“1. Ar fi bine să avem oportunitatea de a învăța limba română, ceea ce înseamnă lecții zilnice cu profesori privați.
2. Acces gratuit la asigurarea de sănătate pentru refugiați, până își găsesc un loc de muncă.
3. Mi-ar plăcea să susțina financiar refugiații timp de 2 ani, în loc de 9 luni. Pentru că 9 luni de zile e un timp scurt. Așa, ar avea cum să învețe bine limba română și să își găsească un loc de muncă.
4. Cazare adecvată pentru familii, bătrâni, tineri.”
(Refugiată, Somalia)
“Întrebarea e: dacă o persoana nu are bani, nu are un job, nu cunoaște limba, nu are prieteni, nu e familiarizat cu societatea și cu locurile, nu își poate împărtăși durerea cu membrii familiei rămași în țara natală, pentru că nu doreste ca părinții să își facă griji pentru copilul lor, ce soluții are?
De ce banii din ajutorul nerambursabil vin după trei luni, ce ar trebui o persoană refugiată să facă în aceste trei luni? Aș vrea susținere pentru refugiati până învață limba română și își găsesc un job, vă rog.
Totodată, aș vrea să existe o organizație responsabilă cu identificarea de competențe ale refugiaților sau de calificări pentru diverse joburi, iar acea organizație ar trebui să aibă contact cu multe companii, private sau publice, și să medieze relația dintre refugiații care își caută un job și companiile care angajează.
Unii poate au niște bani și vor să îi investească aici? Cum fac asta? Ar trebui consiliere, să învețe regulile pentru deschiderea unei afaceri aici și cum pot avea success.
Unii poate vor să își continue educația, vor o diploma de licență, un master/doctorat. Ar trebui susținuți în aceaste demersuri.”
(Refugiat, Afganistan)